Archive for the ‘Studiile biblice si media’ Category

În urma unor discuţii fervente purtate între unii specialişti, preocupaţi de acelaşi fenomen despre care vorbeam în articolul trecut, anume raportul între studiile biblice şi media, s-a propus o soluţie: crearea unui grup de cercetători care să fie dispuşi să răspundă punctual diferitelor probleme de natură biblică şi să fie la dispoziţia jurnaliştilor atunci când va fi nevoie. S-a creat o listă provizorie cu experţi din diferite ramuri ale studiului scripturistic, care îşi asumă rolul de consultanţi şi critici ai articolelor şi ştirilor ce vor apărea în media, pentru a oferi publicului posibilitatea unei perspective cât mai obiective asupra subiectelor de natură biblică atacate de presă. La această listă se vor mai adăuga şi alţii, în măsura în care se vor oferi drept voluntari în această acţiune de filtrare a informaţiei de natură biblică. Deşi în mare parte provenienţi din cercuri protestante, aceşti specialişti încearcă să depăşească limitele confesionale şi să răspundă cât mai obiectiv cu putinţă întrebărilor, utilizând toate instrumentele ştiinţifice disponibile.

Puteţi consulta această listă şi puteţi apela la ajutorul lor AICI.

Advertisements

Motivat de trei „evenimente” cu conotaţii biblice care au creat senzaţie în ultimele luni – descoperirea unor piroane ale răstignirii, descoperirea unor „tăbliţe de plumb” din primul secol (sic!) şi calcularea sfârşitului lumii de către predicatorul Harold Camping – m-am gândit să abordez un subiect poate mai puţin discutat, anume relaţia dintre studiile biblice şi media. Încercând să îmi aduc aminte care au fost evenimentele din sfera studiilor biblice care au intrat în vizorul presei în ultimii ani, de când mă ocup în mod intensiv de acest domeniu, realizez că, în cea mai mare parte, avem de-a face cu cele mai bizare „poveşti” cu pretenţii ştiinţifice, care reuşesc să cucerească prima pagină a unor publicaţii în momente cheie, când statistic trebuie să existe o sensibilitate sporită a cititorilor pentru subiecte de natură religioasă (ex. sărbătorile Paştelui şi Crăciunului).

Voi încerca să fac o listă sumară:

  • Descoperirea unor sensuri ascunse în rândurile Scripturii, care până acum au rămas tăinuite Bisericii şi creştinilor şi care, prin meritul unor „cercetători”, reuşesc să spargă toate tiparele existente: că Cina cea de Taină a avut loc a avut loc miercuri, nu joi, deşi acest aspect a fost remarcat încă din primele secole, cauzat de două cronologii diferite propuse de către evanghelişti, care pot fi de altfel corelate ţinând cont de calendarul avut în vedere de fiecare; că  jumătate din Biblie ar fi falsă, descoperire aparţinând unui „profesor de religie”, Bart Ehrman, când, începând din secolul 17 până azi, problema e discutată şi rediscutată în lumea ştiinţifică; diferitele datări ale sfârşitului lumii, după calcule ce au la bază texte biblice.
  • Recuperarea unor scrieri care conţin aspecte „tăinuite” de către Biserica creştină sau cuvinte misterioase rostite de către Iisus ucenicilor săi, care odată aduse la lumină sunt în stare să schimbe complet faţa creştinismului. Vezi aici: diversele teorii din spatele Codului lui da Vinci; Evanghelia lui Iuda şi vâlva pe care a creat-o, etc.
  • Unele descoperiri arheologice senzaţionale ale unor pseudo-arheologi, care se dovedesc în scurt timp falsuri notorii: descoperirea a două cuie ale răstignirii de către Simcha Jacobovici, cunoscut de altfel şi pentru senzaţionala descoperire a „adevăratului” mormânt al lui Hristos la Talpyot, conţinând osuarul Său, al Mariei Magdalena, al Maicii Domnului, al lui Iosif, al lui Iacov şi al lui Iuda; descoperirea osuarului lui Iacov, care constituie obiectul unui proces pentru fals finalizat de curând; în fine, descoperirea „tăbliţelor de plumb” din Iordania, pretinse scrieri ale primii generaţii de creştini, care conţin până şi un portret al Mântuitorului…

Şi lista poate continua mult…

În schimb, observ că subiecte serioase, despre cercetările adevăraţilor experţi şi cercetători în domeniu, sunt complet ignorate. Chiar şi consultarea unor specialişti în cazul acelor „descoperiri” senzaţionale este foarte redusă. De ce oare?

Desigur, cum remarcam şi într-un alt articol, senzaţionalul se vinde. Ce înseamnă o astfel de ştire pentru marketingul media? Se preia informaţia, în forma sa cea mai „revoluţionară” şi se pune pe prima pagină a publicaţiei. Dacă se întâmplă să fie şi vreo sărbătoare mare creştină, cu atât mai mult va atrage atenţia cititorilor. Timp de câteva zile se vor da amănunte „cu linguriţa” privind aspecte particulare ale acelei descoperiri – alte titluri. Vor începe comentariile pro şi contra. Vor fi contactaţi specialişti în domeniu, eventual unii care să confirme acele teorii, fie pregătiţi de mai înainte, fie oferindu-li-se doar informaţii care să conducă spre un răspuns favorabil, fie prea slabi pregătiţi ca să ofere o replică pertinentă. Se va completa astfel catalogul cu confirmările specialiştilor – alte titluri. Desigur, lumea academică va cere dreptul la replică şi va încerca să contracareze aceste falsuri sau să le explice – alte titluri. Însă aceşti specialişti vor fi evitaţi iniţial, până ce va trece primul val de uimire şi de îndoială. În cele din urmă, sintetizându-se toate informaţiile culese în cadrul acestui proces, vom avea un alt titlu de prima pagină: descoperirea a fost un fals!!!  Iată cum o astfel de ştire reuşeşte să ţină încordat publicul timp de câteva săptămâni (sau mai mult), timp în care agenţiile media vor avea parte, de fapt, de ceea ce au nevoie mai mult: rating (=bani).

Iată de ce falsul se vinde mai bine chiar decât autenticul. O descoperire autentică va ocupa prima pagină mult mai puţin timp decât o astfel de ştire de senzaţie. Cercetarea ştiinţifică cu multă greutate va ajunge să ofere soluţii ultime cu privire la anumite probleme. Studiile ştiinţifice lucrează mai mult cu ipoteze, mai ales în aspecte mai puţin documentate până azi. Să urmăreşti toate aceste explicaţii poate fi de-a dreptul plictisitor, chiar şi pentru cei direct interesaţi. Dacă ar începe un specialist să explice, la televizor de exemplu, toate faţetele unei probleme, cu siguranţă 80% dintre spectatori vor schimba canalul în primele 10 minute… Pe de altă parte, aceste ştiri de senzaţii oferă soluţii!!! Oferă răspunsul ultim şi cel mai autorizat al acestor probleme, care nu mai lasă loc de interpretări. Iar acest lucru nu poate decât să îl atragă pe cel din exterior, mai puţin familiarizat cu procesul ştiinţific şi care are nevoie de răspunsuri scurte şi la obiect la preocupările fugare de această natură.

Desigur, stă în natura fenomenului religios să accepţi anumite lucruri pe temeiul credinţei, nu atât de mult pe cel al ştiinţei, însă acest fapt poate să ofere prilejul manipulării publicului în scopuri mai puţin „ortodoxe”. De aceea, chiar în cazul în care aparent astfel de informaţii ar părea că fundamentează într-un fel propria percepţie religioasă, sunt de recomandat puţină răbdare şi mult discernământ. Iar când totul va părea că se năruie, în urma atacurilor acoperite „ştiinţific” împotriva unor puncte de credinţă, de asemenea trebuie să se aştepte şi părerile mai autorizate în acea problemă, nu neapărat cele de natură confesională, ci a celor ce sunt în măsură să răspundă în acelaşi registru şi utilizând aceleaşi instrumente provocărilor lansate. Iar pentru cei interesaţi mai mult de aceste aspecte: lectura Scripturii, însoţită însă întotdeauna de lecturile autorizate ale celor care încearcă să o explice…

Nu fiţi ca “cei cu multă râvnă, dar cu puţină pricepere”…