Falsurile şi fascinaţia lor

Posted: 17 May 2011 in Arheologie

Un biblist care, acum vreo două luni, ar fi auzit ştirea-bombă despre descoperirea a 70 de tăbliţe de plumb inscripţionate, supranumite „cele mai vechi scrieri creştine”, nu putea decât să îşi ţină pentru un moment respiraţia, jubilând la ideea că aceasta ar putea fi într-adevăr „descoperirea secolului”.  Cu siguranţă şi-a amintit de vestitele Manuscrise de la Marea Moartă şi de modul în care acestea au revoluţionat lumea ştiinţifică, dând de lucru bibliştilor pentru cel puţin 50 de ani. Descoperirea unor manuscrise iudeo-creştine din secolul întâi ar fi însemnat cu adevărat o revoluţie în câmpul biblic, care nu putea decât să îi creeze o emoţie foarte puternică. Încearcă să vadă despre ce este vorba, însă îşi dă seama că, de fapt, nu sunt puse la dispoziţia cercetătorilor decât câteva file din aceste scrieri, prea puţin pentru a se da un verdict cu privire la importanţa lor. Media nu ţine însă cont de acest aspect: începe să scrie despre cele mai vechi texte creştine, scrise poate chiar de ucenicii lui Hristos, care ar revela unele aspecte tăinuite până acum ale vieţii lui Hristos, a căror descifrare cu siguranţă ar schimba complet faţa actuală a creştinismului. Curând acestui fenomen i se adaugă şi câteva nume mari ale unor cercetători de renume în câmpul biblic, care, probabil entuziasmaţi şi ei de eventualitatea unei astfel de descoperiri, încep să emită păreri cu privire la importanţa lor. Trecând acest prim val de emoţii, biblistul începe să îşi pună întrebări… Află că de fapt aceste scrieri fuseseră descoperite deja de mai mulţi ani şi abia acum (de Paşti!!!) au fost aduse la cunoştinţa marelui public. Începe să întrebe pe unii mai acreditaţi în domeniu; aceştia nu pot însă decât să îşi exprime scepticismul, ca întotdeauna de altfel, chiar şi atunci când se tratează de scrieri deja acceptate şi consacrate. După câteva zile, apare o altă ştire: se pare că, cotrobăind printre filele acelor cărţi, s-a descoperit chiar o imagine a lui Hristos [sic!]. Treaba începe să pară din ce în ce mai dubioasă. Cu cât trecea timpul, cu atât speculaţiile privind ineditul acestor scrieri se înmulţeau, urmărite însă îndeaproape de privirea critică a cercetătorilor, tot mai ofensaţi de modul în care publicul poate să „înghită” astfel de informaţii nedigerate. Astăzi, în faţa unui munte de opinii pro şi contra, biblistul nu poate decât să renunţe la atitudinea sa iniţială şi să accepte resemnat situaţia aşa cum este: un nou fals, destinat ridicării ratingului anumitor publicaţii şi agenţii media în momentele în care toţi, creştini sau necreştini, manifestă o sensibilitate crescută faţă de un astfel de subiect. Astăzi falsul se vinde aproape la fel de bine ca şi originalul. Contează doar să aibă o publicitate bună. Iar biblistul îşi dă seama că părerea sa nu a interesat aproape pe nimeni… Şi începe să regrete momentele de slăbiciune plină de speranţă pe care l-a manifestat chiar şi el la început. Şi se întoarce la vechile lui texte, deja atât de banale pentru mulţi, însă care continuă să reverse noi şi noi sensuri şi să îl provoace mereu, în ciuda secolelor de muncă asiduă depusă pentru înţelegerea lor…

Pentru o prezentare obiectivă a problemei acestor tăbliţe , vezi studiul: „Artifacts and the Media: Lead Codices and the Public Portrayal of History”

Advertisements
Comments
  1. Robert Deutsch says:

    Toate’s vechi si noii sunt toate, ce e val ca val va trece

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s